Recunosc faptul că unul sau chiar două dintre cele trei ”păcate” nu îmi sunt străine și pot să-ți spun că nu o dată am suferit din cauza lor. Dar până când nu am avansat suficient de mult în relația mea astfel încât să-mi dau seama ce făceam și cât de multe necazuri îmi aduceau…
În fine, ca să fiu mai explicită, o să-ți povestesc o scenă destul de comună, care s-a repetat și în cazul meu de foarte multe ori.
El vine acasă de la serviciu, sărut de bun venit, se face comod și își ia o bere pe care să o savureze înainte de masă.
Ea, care a stat cu copilul toată ziua, nevorbită dar cu o mie de gânduri în căpușorul ei, se simte singură, neînțeleasă și lipsită de atenție din partea lui.
Am zis: destul de comună situația, corect?
Ei bine, ea, în loc să-i spună lui ce vrea și ce anume ar face-o fericită, alege să ruleze în minte o mie de scenarii și să stea îmbufnată, cu o atitudine defensivă și total necooperantă.
El, nu prea știe ce s-a întâmplat, vede că ceva nu e în regulă, dar preferă să stea în expectativă, tot cu o atitudine relativ defensivă, că poate trece pericolul și rămâne în continuare la berea lui.
Și de aici până la ceartă e doar un mic pas.
Dacă și tu ai trăit măcar odată scena asta, sau variații pe aceeași temă, plus/minus ceva personaje (exact, la copil mă refer!), vreau să-ți spun că te-ai făcut vinovat de unul dintre cele trei lucruri cele mai dăunătoare unei relații – atitudinea defensivă.
Adică, dacă te-ai gândit că mai bine nu spui ce te doare, că poate-și dă celălalt seama ce te supără pe tine și remediază problema, bad news! – nu suntem cititori nici în palmă, nici în stele.
Sau dacă te-ai gândit că dacă stai liniștit, poate trece furtuna, bad news again! – odată pornit tăvălugul, e greu de oprit de la sine.
Dacă nu spui ce gândești, celălalt poate cel mult să facă presupuneri, dar nu are cum să știe cu exactitate ceea ce vrei tu.
Mai mult, dacă îți spui că nu faci asta ca să nu-l rănești pe celălalt, te minți singur. În general, noi oamenii, conștient sau inconștient acționăm în mod egoist și facem alegeri care să ne aducă beneficii nouă, în primul rând, și mai apoi ne gândim la ceilalți. Părerea mea este că aici acționează frica de a intra în conflict – adică te protejezi pe tine.
Mai departe!
Dacă până acum am vorbit de atitudinea defensivă, să vorbim un pic și despre atitudinile ofensive.
Celelalte două lucruri care dăunează grav unei relații sunt critica și disprețul.
Nu, nu mă gândesc că ai făcut tu vreodată așa ceva. Că doar persoanele de față se exclud, nu?
Dar sunt convinsă că ai auzit situații de genul: ”mai bine făceai cum am zis eu, decât cum ai făcut tu, că oricum nu reușești niciodată nimic!” sau ”niciodată nu ieși din cuvântul maică-tii” sau ”niciodată nu știi să ai grijă cum trebuie de copilul ăsta!” sau ”niciodată nu-ți așezi lucrurile la loc!”.
Referitor la dispreț, care din punctul meu de vedere este ultima treaptă pe care o urci înainte de a ajunge la despărțire, eu nu am ajuns acolo, dar de critică, trebuie să spun că uneori mă fac vinovată.
Mi s-a părut foarte interesant felul de a gândi al unei cliente: ”Bineînțeles că am momente în care nu am chef să-i spun tot ce mă doare și aș vrea să știe fără să-i zic eu totul mură-n gură. Bineînțeles că am momente când sunt critică și îl lovesc unde știu că îl doare mai tare. Dar știu că dacă fac asta fără să conștientizez și fără să-mi cer iertare apoi, în timp, aș distruge relația. Și, mai mult, îmi dau seama că și el are momente la fel. Și mă gândesc – cum mi-ar plăcea mie să se comporte el acum?”
Asta înseamnă respect reciproc.
În concluzie, să vedem cum poți trece peste situațiile din viața ta în care apar unul sau mai multe dintre cele trei lucruri care dăunează grav unei relații:
1. în primul rând, respectul e principala cale de a trece peste asemenea momente;
2. apoi, sunt două întrebări magice care te pot ajuta să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă: ”Cum mi-ar plăcea mie să se comporte celălalt cu mine acum?” și ”Cum mi-ar plăcea mie să mă comport acum, ca să am respect față de mine?”
Iar acum am o mică provocare pentru tine care te va ajuta să îți exersezi chiar prima etapă, despre care povestea și clienta mea: conștientizarea situațiilor în care reacționezi (sau ți se răspunde) cu dispreț, atitudine critică sau defensivă.
Scrie-mi cu care dintre situații te-ai confruntat mai des în viața ta și cum anume ai procedat până acum?
Use it or throw it!
Cu mult drag,
Alina
2 comments. Leave new
Ma fac vinovata de critica in prezent,bine nu la modul drastic,dar e prezenta! Inainte mai aveam probleme cu comunicarea,insa le-am rezolvat!cum?intai am tinut o morala de vreo 3 ani de lunga cum ca trebuie sa uite de burlacie si cand s-a deschis spre relatie,mi-am impus sa nu il mint niciodata in legatura cu ce gandesc!astfel in urmatorii doi ani am reusit sa ne cunoastem ff bine!
Cat despre dispret nu a fost niciodata la mine….adica intotdeauna m-am gandit la ce ar spune el daca as face un lucru anume …la el nu stiu…nu mi s-a parut,dar cum ati spus mai devreme :nu ghicim in palma sau stele.
Oricum sunt de principiul ce a fost s-a dus,important e sa nu se mai repete!
În ceea ce privește comunicarea, într-adevăr contribuie cel mai mult la cunoașterea celor doi parteneri. Dacă această comunicare se desfășoară pe mai multe niveluri, unele chiar foarte profunde, vei observa o conexiune din ce în ce mai bună care îți dă un sentiment de liniște și împlinire super tare.
Și parcă mi-ai ghicit gândul, azi voi scrie ceva ce are legătură cu acestă comunicare.