Bine te-am regăsit!
De vreo două săptămâni, mi-am mutat biroul și acum ”petrec” mai mult timp în trafic.
Asta, pe lângă faptul că mă distrez mai mult ascultând radioul, îmi dă mai mult timp de a observa pe cei din mașinile vecine. Ce mai distracție și la tine, ai să zici! Dar nu mă pot abține. Îmi place la nebunie să-i observe pe cei din jur.
Așaa … și azi dimineață, uitându-mă la cei ce treceau pe lângă mine, multe cupluri care mergeau la serviciu (după cum am presupus), am observat că aveau ceva în comun.
Adică nu vorbeau, se uitau drept înainte, nu zâmbeau, nu se vedea nicio bucurie pe fața lor. Chiar dacă afară era soare și probabil la radioul din mașină zicea ăla vreo glumă… Nimic. Doar fețe impasibile și monotone.
Nu m-am putut abține să nu mă gândesc dacă și eu fac așa. Păi nu sunt perfectă! Probabil. Uneori mă trezesc cu fața la cearșaf și nu vreau decât să fiu lăsată în ale mele.
Asta m-a făcut să mă gândesc la ce anume se întâmplă în cuplu, dacă ajungem după câțiva ani de relație să plecăm dimineața amândoi în mașină și să ne comportăm unul cu altul ca și când am fi doi vecini de scaun într-un autobuz.
Fiecare cu gândurile lui printre știrile sau glumele de la radio. Uneori, de nevoie, mai punem câte o întrebare: ”iei tu copilul diseară?” sau ”te duci tu la piață” sau ”la cât vii să mă iei?” – asta, ultima, nu prea des, căci, în general, vine cam la aceeași oră în fiecare zi.
Sau de câte ori ai văzut imaginea de la începutul articolului când ai ieșit în oraș? Cine cu cine a ieșit în oraș?
Unde e imprevizibilul? Cum să nu apară plictiseala? Sau, mai rău, nevoia conștientă sau inconștientă de aventură? Unde sunt hormonii fericirii?!?
Noi oamenii, avem nevoie la nivel chimic de hormonii fericirii: adrenalina, dopamina, serotonina. Corpul nostru secretă acești hormoni în cantități ridicate în perioadele în care suntem îndrăgostiți. Dar cum nu putem fi îndrăgostiți tot timpul, și cantitatea de hormoni ai fericirii scade. Perfect de acord cu asta!
Și te asigur că cei pe care i-am văzut eu azi dimineață nu secretau niciun fel de adrenalină, dopamină sau serotonină.
Exact, vreau să spun că acei oameni nu mai erau îndrăgostiți unul de celălalt. Și e normal!
Științific este demonstrat că starea de îndrăgostire durează 18 luni. După această perioadă, ai două opțiuni:
– fie începi să cauți alt partener de care să te îndrăgostești
– fie începi să construiești, alături de partenerul actual, o relație stabilă și începi să găsești alte metode de a-ți pune corpul în poziția de a secreta acești hormoni, astfel încât să fii fericit.
În realitate, există și a treia opțiune, pe care, din păcate, cei mai mulți oameni o adoptă: lasă timpul să treacă fără să facă nimic. Se închid în ei, comunică ce în ce mai puțin cu partenerul și ajung să se înstrăineze din ce în ce mai mult. Numai că opțiunea asta e calea sigură spre nefericire.
Iar cum nevoia primordială a omului este de a fi fericit, dacă ești nefericit acasă, îți vei consuma cea mai mare parte a energiei căutând acestă fericire. Asta înseamnă că energia pe care o vei avea disponibilă pentru a performa în viața profesională este la minim.
Există studii care arată că majoritatea oamenilor de succes au avut o relație de cuplu fericită. Începând cu Napoleon, continuând cu Marie Curie, John Lenon, Paul Newman, David Beckham și lista poate continua.
Ce spune asta? Că fericirea de acasă se extinde și în afara casei. Mai mult, spune că poți câștiga extra energie de acasă ca să o folosești în zona profesională.
Așa că, până data viitoare, când îți voi dezvălui una dintre regulile celor care reușesc să construiască o relație fericită, te invit la un mic exercițiu pe care să-l faci timp de minim 14 zile. Acest exercițiu foarte simplu te va ajuta să câștigi cel puțin trei lucruri în relația ta:
1. ușurință în exprimarea gândurilor și emoțiilor
2. îți vei redescoperi partenerul, ceea ce va duce la relația voastră la un alt nivel
3. și, de ce nu, bucuria clipelor de la începutul relației
Ce trebuie să faci? Păi, în fiecare zi, trebuie să îți amintești un motiv pentru care te-ai îndrăgostit de partenerul tău și să i-l spui sub formă de compliment. Sau poate, observându-l, vei descoperi lucruri noi (căci fiecare dintre voi a evoluat, nu?) și care îți plac la persoana de lângă tine. Foarte simplu, nu?
Eu sunt de principiul că mai bine funcționează un lucru simplu, pe care tu îl faci zilnic și pe care nu-l percepi ca pe un efort, decât un lucru care provoacă o schimbare majoră, pe moment este uau!, dar care necesită un efort susținut în fiecare zi. La un moment dat obosești și renunți.
Astea fiind zise, sunt foarte curioasă, după cele 14 zile care este observația ta și, bineînțeles, aștept comentarii. Mai sunt atât de dese clipele de tăcere și de ”nu prea am ce să-ți mai zic”? Sau poate chiar ai observat o schimbare a modului în care cel de lângă tine te privește? Sau (ce tare ar fi!) poate că îți răspunde cu aceeași monedă.
Te asigur că aici funcționează fără îndoială două principii: cel al reciprocității și cel al schimbării determinate de propria schimbare – vorba aia: o bătaie de aripă de fluture la Tokyo poate provoca un uragan la New York.
Cam atât pentru azi! Nu uita de comentarii dacă simți nevoia și, data viitoare, vorbim despre una dintre regulile celor care reușesc să construiască o relație fericită.
Use it or throw it!
Cu mult drag,
Alina