Azi copiii au reînceput școala și cumva am simțit nevoia să reiau și eu legătura cu tine. Știi că eu scriu destul de rar, dar o fac doar atunci când aflu ceva fain și nu mai pot până nu-ți zic și ție.
Am văzut că în perioada asta toată lumea și-a făcut urări, își face planuri și se pregătește de ”un nou început”. Foarte bine, zic! Eu nu simt că s-a terminat ceva, ci am senzația că doar continuăm să facem ceea ce am făcut și până acum, cu o mică pauză de reconsiderare, e adevărat.
Am avut și eu ani în care această perioadă era una în care îmi propuneam marea cu sarea. Mă ținea ceva timp (de regulă, nu prea mult) și apoi reveneam încet, încet, la ceea ce făceam de obicei. Reveneam cu grație la dulcea rutină.
Apoi am observat că dacă îmi propun lucruri diferite de rutină dar mai mici, pe care să le fac fără prea mult efort, le puteam duce muuult mai mult timp. Te invit să încerci să testezi și așa ceva (poate după ce observi că ți-ai revenit după heirupul de la începutul anului) doar ca să vezi dacă pentru tine face vreo diferență.
Așadar, eu mi-am propus să fac anul ăsta ceea ce am făcut de obicei, adică să scriu povești despre lume, oameni și întâmplări, poate cu un pic mai multă frecvență.
Azi vreau să-ți povestesc despre o piesă de teatru pe care am văzut-o înainte de Crăciun și care mi-a plăcut foarte tare: ”Micul Prinț” de Antoine Saint Exupery. A fost o piesă pentru copii din care adulții au foarte mult de învățat.
Am regăsit acolo o credință bună pentru mine și încă vreo două replici care mi-au plăcut mult și m-am gândit să le împărtășesc cu tine, ca să mă ajute și pe mine. Cum așa? Păi, atunci când mi-e greu și am nevoie de o credință care să mă susțină, tot ceea ce am de făcut e să mă întorc aici, să le citesc și să-mi amintesc de ele.
Și fiindcă am spus despre credința, hai să vedem ce sunt credințele? Păi ele sunt doar o generalizare a realității. Exact! Nu sunt realități ci doar ceea ce credem despre realitate bazat pe experiența anterioară, pe ceea ce am văzut la părinți sau cei apropiați de noi. Dar, după câte se pare, acestea ne dictează viața.
În orice caz, se pare că avem credințe bune care ne ajută și ne susțin, dar, din păcate, avem și multe credințe care nu ne ajută și chiar ne împiedică să ajungem acolo unde ne dorim. De exemplu, dacă tu crezi că dragostea durează doar trei ani, nu e cumva posibil ca după trei ani să-ți sabotezi relația ca să ajungi să-ți validezi această credință? Dar dacă, în loc de asta, ai crede că o relație fericită se construiește nu se naște? Cum ar fi?
Și fiindcă am ajuns aici, poți să te gândești un pic (și chiar poți să-mi scrii într-un mesaj) ce credință ai descoperit că ai și care nu prea te-a ajutat de-a lungul timpului.
Dar să revin la piesa de teatru! O să-ți spun mai departe câte ceva din ceea ce mi-a rămas în minte și la ce anume m-am gândit când am auzit acea replică:
- e mult mai greu să te judeci pe tine decât să judeci pe altul
Ce ușor judecăm, noi oamenii, pe cei de lângă noi. ”Ăla e așa”, ”mai bine făceai altfel”, ”știu eu mai bine” și multe alte gânduri ne vin în cap. Întrebarea e: de unde știm noi ce e sau cum e mai bine pentru altul? Am trăit viața lui? Știm cu adevărat ceea ce e în sufletul lui?
Sau de câte ori ne uităm la ceea ce facem sau cum gândim noi înșine putem într-adevăr să ne judecăm ”la rece”? Sau ne găsim mereu circumstanțe atenuante și mereu picăm în picioare la judecata noastră?
- stelele luminează pentru ca, într-o zi, fiecare să și-o poată găsi pe a lui – asta e o credința foarte bună pentru mine
Ce emoționant a fost să aud asta! Fiecare venim pe lumea asta cu o misiune, cu o stea pe care să o descoperim. Ce tare e să descoperi că steaua asta luminează acolo doar pentru tine și tot ceea ce ai de făcut e să te uiți cu atenție după ea. Adică eu nu caut degeaba, ci caut pe lumea asta să descopăr care e misiunea mea, care e steaua mea.
- esențialul este invizibil pentru ochi; doar cu inima poți vedea bine
Mi-am reamintit cât de important e să acorzi importanță la ceea ce simți. Rațiunea, ceea ce vedem cu ochii, are glas mai puternic decât inima; inima doar șoptește și avem nevoie să redescoperim cum s-o ascultăm, pentru că ceea ce vedem cu inima este adevărul fără măști sau alte acoperăminte.
Te las acum să te gândești în liniște la cele de mai sus să te gândești la credințele tale și îți doresc să ai zile faine până la următoarea poveste!
PS Anul acesta am intenția să organizez un grup de lucru pentru îmbunătățirea relațiilor, dar îți voi povesti mai multe cât de curând. Stai pe aproape!