Bună şi bine te-am regăsit!
Astăzi vreau să-ţi arăt cum poţi să-ţi faci mintea aliat şi nu duşman, ca să poţi trece mai uşor peste situaţiile dificile. Dar, înainte de asta vreau să-ţi povestesc cum a fost prima mea luptă cu mintea mea şi cine a ieşit învingător.
Eu am terminat un liceu de mate-fizică. S-ar putea să crezi că eram tare la mate, dar nu e chiar așa. Aveam o profă aproape de pensie, care era super tare la matematică, dar super slabă la predat matematica.
Cam toţi din clasă aveam note bune – ştiam să ne fofilăm şi să facem impresie bună – dar dacă ne luai la bani mărunţi eram varză.
În fine, târâş-grăpiş am luat şi bacul şi am ajuns să dau la facultatea de geologie. Acolo, în primii doi ani am făcut geologie generală iar din anul trei ne-au împărţit pe „tehnică” şi „petrol”. La tehnică erau cei care făceau geologie de construcţii, geotehnică, la care trebuia să cam mănânci mate, fizică, mecanică, etc, iar la petrol erau cei care făceau geologie de sondă.
Grea alegere: la petrol era de tocit – şi mie mi-era groază de tocit la denumiri de fosile – la tehnică nu prea eram tare la matematică, dar mi-ar fi plăcut mai mult să mă duc, căci simţeam că e ceva mai de viitor şi aş fi putut face mai multe când aş fi terminat facultatea.
Şi atunci a început razboiul:
bătălia 1:
- „ce să cauţi tu la ingineri când eşti varză la mate?” versus „păi ce, e mai tare matematica decât mine? Chiar nu reuşesc eu să o înving?”
bătălia 2:
- „îţi dai seama cât de stresată o să fii la examenele de mate” versus „o să stea gândul că am „nişte lipsuri” în calea dorinţei mele? Las că văd eu cum fac, dar cumva tot o să mă descurc.”
şi bătălia decisivă:
- „Oricum nu reuşeşti să treci de testul de departajare” versus „Pui pariu!? Hai să vedem care-i mai tare!”
Şi am câştigat EU!
M-am făcut inginer! Mi-am ţinut capul sus, am luptat cu mintea mea, care părea că nu ştie de ce sunt eu în stare defapt.
Şi chiar am fost printre cei buni din grupă. Faptul că am fost aproape arogantă faţă de o parte din mine m-a ajutat să fac o schimbare de gândire.
Aşadar, vestea bună e că îţi poţi face mintea să lupte alături de tine şi nu împotriva ta!
Cu siguranţă şi tu îţi doreşti să auzi în mintea ta numai încurajări şi cuvinte de laudă. Dacă nu se întâmplă aşa, este în primul rând pentru că mintea ta e plină de împotrivire, frică, judecăţi de valoare sau îndoială.
Şi ceea ce ai vrea tu să auzi nu prea mai are loc acolo. Ei bine, poate că a venit timpul să preiei controlul şi să işi învingător din acestă luptă.
„Uşor de zis, greu de făcut” ai să zici tu în gândul tău…adică nu tu zici asta, ci acea parte din mintea ta. Spune-i nici eu n-am zis că e uşor! Important e că există ceva ce se poate face.
Adică, pentru început ai putea face un lucru destul de simplu: să blochezi gânduri de genul celor de mai jos şi să le înlocuieşti cu ceva care să te ajute (mai tehnic spus, cum să recadrezi situaţiile):
-
„Ştiu deja tot ceea ce ar trebui să ştiu”
De cele mai multe ori, oamenii încăpăţânaţi se împotmolesc. Când te gândeşti că deja ştii tot ceea ce ar trebui să ştii, ratezi şansa de a vedea o altă faţă a situaţiei şi de a descoperi poate o soluţie la problema cu care te confrunţi.
Cum să recadrezi situaţia: oamenii învaţă în permanenţă; dacă ceva nu merge pentru mine, probabil că există o altă cale de rezolvare.
„În mintea unui începător există nenumărate posibilităţi, pe când în mintea unui expert există numai câteva posibilităţi” – Shunryu Suzuki
-
„N-am nevoie de ajutorul nimănui. Pot face asta şi singur.”
Când refuzi să cauţi şi să accepţi ajutorul celor din jurul tău, alegi practic să reinventezi tu roata. Toţi avem nevoie de suportul celor din jurul nostru, fie că e emoţional, sau de altă natură. Nimeni nu a ajuns sus de unul singur.
Cum să te gândești altfel: e OK să caut şi să accept ajutor din partea celor din jurul meu; de fapt e nevoie de un curaj mai mare ca să cauţi ajutor pentru a rezolva o situaţie, decât să nu recunoşti că te confrunţi cu o situaţie. A primi ajutorul celorlalţi este un lucru necesar pentru a-mi atinge potenţialul maxim.
-
„Mereu trebuie să deţin controlul”
Singurul lucru constant în viaţă e schimbarea. Sunt multe lucruri pe care nu le putem controla şi dacă înveţi să accepţi lucrurile pe care nu le poţi schimba, vei avea un mare avantaj în a depăşi obstacolele din viaţa ta.
Cum să te gândești altfel: sunt flexibil şi sunt capabil să mă schimb în funcţie de circumstanţe. Mă voi concentra asupra ceea ce am siguranţă şi accept ceea ce nu pot schimba.
-
„Dacă am un eşec, înseamnă că sunt looser”
E o mare diferenţă între a face o greşeală şi a nu ajunge chiar la finalul dorit şi a te vedea drept o persoană care nu face nimic bine. Da, vei mai face şi greşeli, dar asta face parte din proces. Asta nu schimbă cine eşti tu cu adevărat.
Cum să te gândești altfel: poate că nu-mi place să greşesc, dar uneori acest lucru e inevitabil. Când greşesc, pot învăţa ceea ce pot face diferit data viitoare.
„Cea mai mare victorie nu este aceea de a nu greşi niciodată, ci aceea de a şti să o iei de la capăt de fiecare dată când greşeşti”- Ralph Waldo Emerson
-
„Nu sunt suficient de deştept, destul de mare, destul de bogat…”
Pot fi nenumărate motive pentru care nu eşti pregătit să-ţi atingi visele. Observă care sunt aceste motive. Stabileşte care sunt credinţele limitative care îţi pun piedici şi realizează care sunt minciunile pe care ţi le spui.
Cum să te gândești altfel: poate că nu am condiţiile ideale pentru a reuşi, dar voi folosi ceea ce am şi voi fi cea mai bună variantă a mea. Voi renunţa la scuze şi la gândurile care mă ţin pe loc.
„ 99% din nereuşite aparţin oamenilor care găsesc scuze” – Anonim
-
„Nu voi putea rezolva niciodată această problemă”
Asta e o interpretare clasică de om pesimist. Dacă tu crezi că lucrurile nu se vor rezolva, nu vei fi suficient de motivat pentru a găsi soluţii. Nimic nu ţine o veşnicie, numai dacă nu faci tu să ţină o veşnicie.
Cum să te gândești altfel: nici o problemă nu e permanentă. Pot face faţă oricărei situaţii cu care mă confrunt. Poate că nu e uşor, dar ştiu că totul va trece cu timpul.
„Nicio iarnă nu durează o veşnicie; niciunei primăveri nu îi sare rândul.” Hal Borland
-
„Situaţia mea nu-mi permite să fac asta”
De cele mai multe ori dăm vina pe mediul din care venim pentru problemele noastre. Folosim ca scuze pentru a nu avansa fie jobul jalnic, fie şeful care nu ne dă pace, fie chiar societatea.
Cum să te gândești altfel: sunt creatorul vieţii mele. Nu împrejurările sunt cele care mă definesc. Voi acţiona şi voi crea chiar eu circumstanţele pe care le vreau. Nu voi mai lăsa pe cineva din exterior să decidă felul în care mă simt sau gândesc eu.
„Nu poţi controla ceea ţi s-a întâmplat, însă poţi alege să nu fii limitat de aceste întâmplări” – Maya Angelou
-
„Ce vor crede ceilalţi despre mine”
Cu toţii ne facem griji mai mult sau mai puţin referitor la ceea ce cred ceilalţi despre noi. Avem tendinţa să vrem ca oamenii să ne placă şi să ne aprobe în ceea ce facem.
Acest lucru e o capcană pentru că îţi sabotezi singur succesul şi starea de bine dacă aştepţi tot timpul ca altcineva să-ţi dea aprobarea.
Cum să te gândești altfel: oamenilor le pasă mai mult de ei înşişi decât de mine. Mă voi concentra asupra ceea ce cred eu despre ceea ce fac. Îmi voi urma calea, indiferent de ceea ce cred ceilalţi.
„Nu-mi pasă ce cred ceilalţi despre ceea ce fac, dar îmi pasă foarte mult de ceea ce cred eu despre ceea ce fac. Asta înseamnă tărie de caracter”- Theodore Roosevelt
Acum, dacă tot am deschis discuţia despre bătălii interioare, o să continui data viitoare discuţia despre o altă luptă pe care, oamenii care reuşesc ceea ce-şi propun, o câştigă: protector versus sabotor.
Cu drag,
Alina
P.S. Poți descărca de aici ghidul gratuit, ca să afli cum să eviți micile neînțelegeri care distrug chiar și cele mai faine relații!
Află în 3 pași cum trebuie să-i vorbești celui de lângă tine, ca să te și audă.