Acum vreo două săptămâni, Matei, care e clasa a III-a, n-avea chef să-și facă tema la mate vineri după ore. A zis că vrea să-l lăsăm să se joace, căci și-o va face în weekend. OK, am zis.
Sâmbătă când a fost vorba să-și respecte promisiunea, nu prea i-a venit bine, mai ales că Filip, care e la pregătitoare, se juca.
Eu aveam ceva treabă pe la bucătărie și i-am zis ca el să se apuce de lucru, iar Filip să-și ia și el cartea de colorat. Toată lumea avea ceva de lucrat.
Matei, când a văzut ce are de lucru, ca să găsească o portiță de scăpare, prima dată a zis că el nu știe să-și facă tema, că nu a mai făcut exerciții de genul ăsta niciodată și așa mai departe.
De obicei, mă enerva atitudinea asta a lui, pentru că era clar că e o stratagemă să nu facă ceea ce promisese. Și ieșea un mare scandal între noi doi.
Numai că, de data asta, mi-am amintit de o poveste, pe care vreau să ți-o spun în continuare și ție și care m-a ajutat să gestionez situația total diferit.
Poți să te așezi confortabil ca să citești povestea ce urmează și poți să devii curios pentru că o să vezi la final la ce rezultat am ajuns eu. Și nu m-ar mira să găsești că te poate ajuta și pe tine la fel de mult.
Maria are un băiețel de 6 ani, pe care-l cheamă Luca. Este un băiețel tare năzdrăvan, care-i dă mult de furcă Mariei. Exact așa cum făcea și Maria cu tatăl ei, când era cam așa, de vârsta lui Luca.
Luca doarme cu mama lui de când era bebeluș. Cea mai mare provocare a Mariei în ultima perioadă este să-l convingă pe Luca să doarmă în pătucul lui, fără Maria.
A încercat să-i explice. Luca o asculta, era de acord cu ea, dar în momentul în care trebuiau să meargă la culcare, Luca începea să plângă și să-i spună că nu poate dormi fără mama lui. Atunci Maria ceda și îl lua pe Luca în patul ei.
Într-o zi, Maria s-a dus la colega ei Ioana, care ara psihologul școlii unde preda ea. I-a spus că se simte copleșită, că nu știe cum să mai facă și cum să procedeze și că are nevoie de un sfat din partea ei.
-Maria, i-a spus Ioana, vreau să-ți spun 2 lucruri pe care trebuie să le știi:
- Copilul care doarme cu părinții devine adult cu probleme de relaționare. Copilul va fi un adult care nu va ști să fie independent și nu va ști să aibă singur grijă de el. Mai mult, preia asupra lui sarcina de a avea grijă de părintele cu care doarme și va fi în relație inconștient conflictuală cu celălalt părinte.
- Dacă tu nu poți pune limite în relația cu Luca, nici el nu va ști să pună limite în relațiile adulte.
Și iată 2 lucruri pe care le poți face:
- În momentul în care Luca începe să plângă și să spună că nu poate dormi, iar tu te simți copleșită de aceste lucruri, fă imaginar un pas în spate și uită-te la voi din exterior; uită-te la ceea ce vezi și găsește, de acolo din exterior, un mod de a gestiona acea situație
- Odată ce ai luat o decizie, copilul are nevoie de consecvență – te-ai hotărât să faci într-un fel, nu te mai răzgândi, ci mergi până la capăt; altfel îi faci mai mult rău căci îi dai semnale contradictorii și-i năruiești încrederea în cei din jur (care zic ceva și fac altceva), fapt ce se va reflecta tot în relațiile din viața adultă.
Maria a căzut pe gânduri, a ”înghițit” cu greu ceea ce i-a zis Ioana dar și-a propus să țină cont de ceea ce tocmai aflase.
A mers acasă, i-a explicat din nou situația lui Luca. Luca, ca de obicei, a zis că înțelege și că diseară va dormi în camera lui.
Seara, când a venit ora de culcare, l-a luat pe Luca de mânuță să-l ducă în pătucul lui. Luca a început să plângă și să spună, ca de obicei, că mai vrea să doarmă doar odată cu mama lui și apoi va dormi singur. De mâine.
Maria, ca de obicei, a simțit cum începe să cedeze, dar și-a amintit de ceea ce i-a spus Ioana. S-a așezat pe marginea patului lui Luca și a făcut, imaginar, un pas în afară. S-a uitat de acolo și l-a văzut pe Luca care plângea, pe ea care nu știa cum să scape mai repede și ușor din acea situație. Și s-a întrebat, de acolo din exterior, ce ar putea face ca să nu mai repete această situație la nesfârșit și să găsească o soluție potrivită și pentru ea și pentru Luca.
Și-a amintit că luase cu ceva timp în urmă pentru Luca un iepuraș pufos pe care nu apucase încă să i-l dea. A mers în camera ei și s-a întors cu iepurașul. I-a spus lui Luca că Iepurilă este noul lui prieten care a venit să doarmă cu el.
Luca s-a uitat un pic nedumerit la Maria, pentru că nu a mai reacționat ca de obicei, așa cum era el obișnuit, dar a fost luat de val și a fost captivat de noul lui prieten.
Maria i-a mai spus că Iepurilă vrea să doarmă doar cu Luca și că în pătucul lor nu mai este loc pentru altcineva în afară de ei doi. I-a mai spus că de câte ori se va trezi și va simți nevoia să simtă pe cineva lângă el, Iepurilă va fi acolo și nu va pleca niciodată de lângă el.
Aceea a fost prima noapte în care Luca a dormit fără mama lui. Dar nu singur, ci cu cel mai bun prieten al lui, Iepurilă. Care îi asculta toate secretele și era moale și călduț atunci când îl lua în brațe.
Nu-ți închipui că nu a mai încercat Luca să o convingă pe Maria să doarmă în patul ei. Numai că Maria își aducea aminte despre ceea ce-i spusese Ioana. Îi spunea lui Luca, ferm și foarte serioasă, că nu ar fi corect să-l lase pe Iepurilă să doarmă singur. Iar Iepurilă nu putea adormi deloc în patul Mariei. Iar Luca era de acord că nu-și poate dezamăgi cel mai bun prieten care era acolo, lângă el, ori de câte ori avea nevoie.
Aceasta a fost povestea Mariei, a lui Luca și a lui Iepurilă.
Cum m-a ajutat pe mine această poveste? Păi mi-a rămas în minte ceea ce a făcut Maria când a reacționat altfel ca de obicei și am făcut și eu la fel. M-am dat un pas în spate și m-am uitat la ceea ce vedeam. L-am văzut pe Matei care nu avea chef de lecții, eu care voiam ca el să-și respecte promisiunea și pentru că nu găseam o cale simplă pentru asta, mă enervam.
Și m-am întrebat, de acolo din exterior, ce aș putea face. Am observat că făcând doar acest pas imaginar, am simțit că mă calmez. Și am putut să văd de acolo situația mult mai clar. Și mi-a venit în cap să vorbesc cu Matei calm și să îi spun ceea ce văd.
I-am spus că văd că e foarte supărat că în loc să se joace trebuie să lucreze la matematică. Matei s-a uitat la mine surprins că sunt calmă și vorbesc cu el în loc să fiu nervoasă. S-a oprit din plâns și mi-a zis că l-ar ajuta foarte mult să-l ajut să înțeleagă primul exercițiu. I l-am explicat și apoi, în jumătate de oră, terminase tot ceea ce avea de făcut, fără alte proteste.
Atât de simplu s-a rezolvat situația, încât chiar și eu am fost uimită.
Poți încerca și tu acest pas în afară de câte ori simți că o situație te depășește și sunt foarte curioasă să-mi zici cum a funcționat pentru tine.
Zi faină până la următoarea poveste îți doresc!
Și nu uita, dacă nu al-ai primit încă, poți descărca de aici ghidul gratuit ca să afli cum să eviți micile neînțelegeri care distrug chiar și cele mai faine relații! Află în 3 pași cum trebuie să vorbești ca celălalt să te și audă!