Mie imi plac suprizele! Dar cui nu-i plac?
La inceputul relaţiei noastre îmi făceai câte o surpriză când mă aşteptam mai puţin – cam pleonastic sună asta, dar aşa era!
Nu ştiu dacă te iubeam mai mult pentru surpiză, dar ştiu cu siguranţă că invariabil, după, ajungeam în pat. Îţi aduci amine?
Îmi aduc aminte cu siguranţă când am intrat în casă de ziua mea, supărată că m-ai ţinut pe afară vreo două ore, chipurile să ne plimbăm, când eu aşteptam musafiri acasă, şi i-am văzut pe toţi prietenii noştri care zâmbeau complice şi mi-au cântat „la mulţi ani”.
Asta cu siguranţă n-am s-o uit!
Îmi aduc aminte cu siguranţă de plimbarea cu avionul pe care am primit-o in dar de „Mos Craciun”, în timp ce eu mă aşteptam să-mi aducă cel mult un pulover.
Nici asta n-am s-o uit cu siguranţă!
Nu, nu-mi aduc aminte de toate cadourile primite de la tine. Şi nici nu cred că e foarte important ce anume am primit de la tine. Dar cu siguranţă ştiu că tot ceea ce primesc de la tine va fi o surpriză pentru mine.
Şi asta cu siguranţă n-am cum să o uit!
Ştiu că nu îmi poţi face o surpriză în fiecare zi! Dar nu-i nimic, între timp, mi-am amintit eu de surprizele pe care ţi le făceam, la începutul relaţiei noastre.
Ştiu că poate de multe ori erau mici prostioare, dar îţi făcea plăcere şi nu pot să uit cum te bucurai. Şi mai ales, îmi aduc aminte, cum invariabil, după, ajungeam în pat.
– atunci când simţi că banalitatea se aşterne între noi, doar o mică surpriză poate face diferenţa?
– nu trebuie neaparat ca suprizele să vină de la tine, dragul meu, pot face eu primul pas
– mi-am dat seama că am mai mult de pierdut atunci când, din orgoliu, neatenţie sau diverse alte motive, aştept ca totul să vină de la tine şi uit ca pot face chiar eu un prim pas
– ca şi în dans, nu e important cine face primul pas, important e că, întotdeauna, fără să-ţi dai seama, faci tu următorul pas, uneori chiar şi pentru că, dacă nu-l faci, cazi pe spate.
Use it don’t throw it!
Cu drag,
Alina
Ce mai pot face pentru relația mea?