„Ești nevasta mea! E normal să calci, să faci curățenie și să ai grijă de copii!” De câte ori nu ai auzit asta?
„Ești soțul meu! E normal să aduci bani în casă, să repari chiuveta, să joci fotbal cu copilul!” De câte ori nu ai auzit și asta?
Azi îți vorbesc despre ce anume e normal (sau anormal) într-o relație de cuplu – adică despre stabilirea limitelor într-o relație.
Părerea mea este că, într-o relație de cuplu, normal este ceea ce stabilesc de comun acord cei doi parteneri că e normal pentru ei.
Esența în ceea ce tocmai am zis este: „de comun acord”. Anormal este ce crede ea sau ce crede el că vrea celălalt!
În relațiile de cuplu funcționale, cei doi discută deschis și stabilesc de comun acord ce anume e OK să facă și ce anume nu e OK – unul altuia și față de tot ceea ce e exterior relației lor.
De exemplu: e normal să intri peste mine în baie când am anumite nevoi fiziologice? DA, dacă mă întrebi și-ți zic că e OK, sau NU, dacă mă întrebi și-ți zic că aș prefera să nu o faci.
E normal să povestesc prietenilor/prietenelor despre cât de des sau de deocheat am făcut dragoste în ultima vacanță? DA, dacă stabilim că e un subiect pe care-l putem discuta și cu alte persoane sau NU, dacă discutăm că astea sunt lucruri intime pe care le discutăm doar între noi.
E normal să mergem la ai mei de Crăciun și la ai tăi de Paște? DA, dacă am discutat și am stabilit împreună asta, sau NU, dacă facem așa doar pentru că așa a stabilit mama ta.
Și exemplele pot continua, dar cred că ai prins ideea.
Ceea ce vreau să spun e că limitele într-o relație sunt vitale. De astea depinde viitorul un relații.
Se întâmplă ca cel de lângă tine să facă ceva, iar tu să te simți rănită și să presupui că a făcut-o intenționat.
„De fiecare dată faci așa, deși știi că mă scoate din sărite!” – îți sună cunoscut? Și de fiecare dată te încarci cu nervi și energie negativă și te întrebi de ce face asta când știe cât de tare te enervează?
Defapt, el poate chiar nu știe! Și asta doar pentru că nu ați stabilit deschis niște limite în relația voastră.
Oamenii fac tot ce pot ei mai bine să facă și asta a putut el mai bine să facă în acel moment, cu informațiile pe care le-a avut.
A stabili limite foarte clare nu înseamnă că nu-l iubești pe cel de lângă tine. Din contră, iubirea înseamnă respect în primul rând și respectul înseamnă a ști ce anume poți face astfel încât cel de lângă tine să nu se simtă invadat, sau mai rău, rănit.
Pentru mine, a seta limite înseamnă a stabili ce anume este OK pentru mine, astfel încât să am respect și integritate față de mine însămi și, în același timp, să fiu atât de generoasă încât să-mi dau voie să văd ceea ce e mai bun în tine.
Ideea e că nu e ușor să stabilești limite în relația de cuplu, pentru că ne pasă mai mult de ceea ce zice și crede celălalt și credem că nu ne va mai iubi dacă facem asta. Dar cred că în momentul în care e clar ce anume e NORMAL și ce anume e ANORMAL într-o relație și cei doi parteneri respectă asta, avem în mână cheia unei relații fericite.
Limitele nu sunt interdicții, nu sunt separări, nu sunt secrete față de cel de lângă tine. Limitele înseamnă RESPECT – știu ceea ce e OK și ceea ce nu e OK pentru cel de lângă mine și respect acest lucru. Și făcând acest lucru, TE IUBESC!
Cu drag,
Alina