“Tati, vezi că ăla mic o să cadă de pe bicicletă dacă nu-l ţii mai bine!”
“Tati, vrei să ieşim la un film?”
“Tati, mănâncă tu ce a rămas de la Gigel, că-i păcat să aruncăm mâncarea.”
Draga mea, eu sunt soţul tău, nu tati! Chiar dacă nu ţi-am spus-o niciodată. Mă gândeam că ar trebui să ştii cu cine te-ai măritat şi, dacă avem copii, sunt “tati” pentru ei şi nu aşa… în general, mai ales pentru tine.
Poate că nu intenţionezi să mă aşezi pe al doilea sau al treilea loc. Dar uneori simt asta atât de acut încât, aş da orice ca să primesc şi eu ceea ce odată aveam – atenţia ta.
Ştiu că mă iubeşti, dar simt uneori că eşti departe. Te întreb unde eşti şi te văd cum revii, chiar dacă zici că mereu ai fost aici, chiar în braţele mele.
Ştiu că sunt o groază de chestii la care trebuie să te gândeşti, dar mi-ar plăcea ca măcar aici, în patul nostru, să fii doar a mea.
Mi-ar plăcea să am o putere magică astfel încât odată cu uşa de la dormitor, să închid afară şi toate gândurile… Să fim doar noi doi şi singurul lucru la care să te gândeşti să fie ce ţi-aş mai putea face ca să te fac fericită.
Ştiai că:
Deşi nu ţi-am spus-o vreodată, draga mea, ceea ce mă face pe mine fericit este să te ştiu pe tine fericită.
Căci pentru mine, tu eşti mereu pe primul loc!
Use it don’t throw it!
Cu drag,
Alina